la littérature pour les enfants

Une poésie merveilleuse que tous les écoliers la savaient (je ne sais plus si ce poème est encore dans les manuels) c'est "Gandacelul" par Elena Farago ("Le petit cafard").

Gandacelul

De Elena Farago

De m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?



Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!



De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,



Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!...



Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!



A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...



Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.



Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!


ici, vous la trouvez en variante audio, lue par moi.

http://www.trilulilu.ro/libellule/27ab0a81534b38


Aura

Je vous recommande chalereusement les contes et les légendes des Roumains ! Ce sont adorables !
Je vous recommande aussi l'auteur Petre Ispirescu et notamment le conte "Sarea in bucate" (=" le sel en plats"). Dans ce conte il s'agit sur un roi qui a trois filles. Un jour il demanda ses filles comme elles les aiment...les filles âgées lui dit qu'elles l'aiment comme le miel..et comme le sucre....la petite fille lui dit qu'elle l'aime comme le sel dans les plats...pour sa réponse, la cadette est bannie ..au cour royale..elle est expulsée...plus tard, le roi regrettera sa décision.....et comprendra que la benjamine l'aimait vraiment beaucoup...comme le sel dans les plats, sans quel aucune plat n'aurait pas un bon goût !

Aura

Sarea in bucate

A fost o data un imparat, care avea trei fete pe care
le iubea foarte mult. Mai ales de cand i-a murit sotia, se ocupa mult de
educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta.

Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii, cele mai
scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. La randul lor fetele il indrageau
nespus pe tatal lor.

Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare, cat
de mult il iubeste.

-Te iubesc ca mierea. -raspunse fata.

Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe
fata cea mijlocie.

-Eu te iubesc ca zaharul. -raspunse aceasta.

Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire.

Atunci a intrebat-o pe fata cea mica:

-Si tu fetito, cat de mult ma iubesti?

-Eu te iubesc ca sarea in bucate, tata -raspunse mezina.

Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a
infuriat.

-Ce fel de raspuns este acesta. Sa pleci din casa mea!

Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost
alungata. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca,
fiindca tot nu prea o aveau la inima. Mezina s-a imbracat in niste haine
simple si a plecat mahnita, cu lacrimi in ochi.

Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat
si s-a angajat servitoare. Era atat de harnica si de priceputa, incat toata
lumea a ajuns sa o indrageasca. Stia sa pregateasca bucate alese si facea
curatenie luna. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o
la dansa. Dupa ce au vorbit ele putin, au devenit nedespartite. Fata nu
mai trebuia sa munceasca la bucatarie, statea numai cu imparateasa, brodand
sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos.

Imparatul a trebuit sa plece la razboi, luandu-l cu el
si pe fiul sau. Printul a fost ranit, iar imparatul si imparateasa erau
foarte necajiti. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul
bolnavului, iar fata de imparat statea si ea cu dansii. L-a ingrijit foarte
bine pe baiat, simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere.

Cand s-a inzdravenit, printul a mers la imparateasa si
i-a spus ca vrea sa se insoare. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat
daca vrea sa se insoare cu cine anume. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare
cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav, ca alta fata mai frumoasa
si mai cuminte nu cunoaste. Imparateasa la inceput nu a fost de acord,
vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil, dar pana la urma printul
a convins-o. Impreuna nu le-a fost greu sa-l convinga si pe imparat si
au si fixat data nuntii.

Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite
si pe un anume imparat, dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. A
venit si ziua mult asteptata a cununiei. Fata a pregatit separat bucatile
pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si
nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete.

Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa
si i se strangea inima gandindu-se ce mult seamana cu fata lui, pe care
nu a mai vazut-o de foarte mult timp.

Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau
cu pofta, numai imparatul, tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i
se paru rau si fara nici un gust. A intrebat in dreapta si in stanga, daca
e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe
care le-au gustat vreodata. A luat si el de la vecini un pic cu furculita
si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune.

Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare,
acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. Acesta a chemat
bucatarii, ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa
a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar
si in solnita a turnat zaharul praf, sustinand ca imparatul prefera mierea
si zaharul in locul sarii.

Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag
pe fata pe care a crezut-o pierduta. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce
nora vrednica si desteapta are, si mai e si fiica de imparat pe deasupra.

Bonne idée !
J'ai quelques livres et CD de Ana Blandiana, et d'autres… C'est un bon exercice, et c'est vrai que les histoires sont parfois très drôles…

Aaaa, ouiii, Ana Blandiana !

Aura

J'ai aussi "Amântirii din coplilàrie"… mais c'est difficile à comprendre, parce qu'il y a beaucoup de "régionalismes"…

Bravo, Lucut !
"Amintiri din copilarie" c'est un bel ouvrage. Dommage que tu ne comprends pas...car tu mourirais de rire.Ion Creanga est appllé à bon mérite "le plus grand narrateur Roumain".
Moi, aussi, je ne comprends tout, car comme tu as dit, ce volume contient beaucoup de régionalismes, Ion Creanga étand de Moldavie (Humulesti, près de Botosani) et il a été contemporaine avec Mihai Eminescu..un de ses bons amis...


Aura